Nicolae UNGUREANU

Domnul profesor Nicolae UNGUREANU a fost un eminent magistru al Facultăţii de Construcţii şi Instalaţii, din cadrul Universităţii Tehnice “Gh. Asachi” din Iaşi, a cărui viaţă s-a împletit timp de cinci decenii cu viaţa şcolii de construcţii ieşene. O jumătate de secol a dedicat domnia sa activităţii didactice şi ştiinţifice, studenţilor, colegilor şi tuturor celor care au avut nevoie de excepţionala-i expertiză în domeniul ingineriei structurale.

S-a născut la 24 octombrie 1934 în Brăila, jud. Bacău, România şi a fost se pare, încă din fragedă pruncie, un spirit înzestrat cu o neasemuită dorinţă de cunoaştere şi o inteligenţă nativă, care i-au îngăduit accesul firesc în lumea ştiinţei, cu performanţe deosebite pe tot traseul profesional, începând cu studiile medii, la Liceul Teoretic Oituz – Tg. Ocna, jud. Bacău, între anii 1945-1952 şi continuând apoi cu cele superioare, la Facultatea de Construcţii din Institutul Politehnic “Gh. Asachi” Iaşi, desfăşurate în perioada 1952-1957.

A fost un inginer de excepţie, renumit încă din primele zile ale studenţiei pentru mintea-i pătrunzătoare, spiritul iscoditor, capacitatea de corelare a modelelor matematice şi fizice. A fost o personalitate complexă, multilaterală, care nu şi-a putut limita niciodată studiile la un singur domeniu, desăvârşindu-şi pregătirea tehnică în cadrul Facultăţii de Matematică de la Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi (1965-1968).

Cariera profesională a cunoscut etape definitorii în formarea specialistului care s-a dovedit a fi, pe tot parcursul întregii sale vieţi, profesorul Nicolae Ungureanu:

În producţie:

Inginer şef şantier, Trustul de Construcţii Bacău, 1957-1959; Lucrări principale: Şcoală elementară, Magazin Universal Bacău, Hotel Bistriţa, blocuri de locuinţe.

Inginer principal diriginte la Combinatul de Cauciuc Sintetic Oneşti – 1959-1961 şi şef compartiment proiectare;Lucrări principale Îndrumare la execuţie (rezervoare sferice la secţia de butan) asistenţă consultanţă, control execuţie, recepţie lucrări industriale (de construcţii, instalaţii mecanice, lucrări edilitare, estacade industriale, drumuri căi ferate), şef colectiv pentru întocmirea unor obiective ale Combinatului de cauciuc din Oneşti, două inovaţii realizate şi aplicate.

În învăţământul superior:

Asistent universitar – 1961-1965;
Şef de lucrări – 1965-1971;
Obţinerea titlului ştiinţific de doctor – 1969;
Conferenţiar – 1972-1980;
Profesor universitar – 1980-2005 la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi;
Studii de specializare în domeniul calităţii, membru în Asociaţia Română de calitate – ARC, posesor al certificatelor Manager calitate şi Auditor calitate.

A fost unul dintre pilonii de nădejde ai Catedrei de Mecanica construcţiilor, un fondator de şcoală, un profesor cu harul rar de a-şi împărtăşi ştiinţa tuturor celor dornici de cunoaştere, un formator de specialişti şi de caractere, un coleg şi un mentor spre care ne-am îndreptat de nenumărate ori, când am avut nevoie de un sfat competent.

În lunga sa carieră universitară a predat cursuri de: Rezistenţa materialelor, Rezistenţa materialelor şi Statica construcţiilor, Teoria elasticităţii şi plasticităţii, Calculul structurilor hidrotehnice, Teoria informaţiei, Calculul probabilităţilor şi statistică generală şi aplicată, Sisteme informaţionale, Bazele ingineriei urbane şi dezvoltării regionale.

În calitate de profesor asociat la ARC (1996-2005) s-a dovedit a fi un specialist redutabil în: Statistica calităţii, Marketingul calităţii, Costurile calităţii, Calitatea în proiectare, Calitatea proceselor de producţie, Calitatea resurselor umane etc.

Calităţile profesionale au fost întotdeauna dublate de abilităţile şi spiritul de lider, ce s-au materializat prin ocuparea a numeroase funcţii de conducere pe tărâm academic:

Prodecan, Facultatea de Construcţii şi Instalaţii, 1984-1990;
Secretar ştiinţific al Consiliului Facultăţii de Construcţii şi Instalaţii, 2000-2004;
Director general al calităţii la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi, 2000-2004 ; şef de colectiv şi elaborator principal al primului manual al calităţi, al Universităţii Tehnice ” Gh. Asachi” din Iaşi.

Profesorul a efectuat cercetări de referinţă în varii domenii: mecanica materialelor şi structurilor; stare de tensiune şi de deformaţie în sisteme structurale, inginerie seismică, mecanica pământurilor şi fundaţii, interacţiunea/conlucrarea construcţiilor cu fundaţiile şi terenul de rezemare, fundaţii directe şi de adâncime la acţiuni statice şi dinamice/seismice.

Studiile teoretice au fost deseori dublate de cele experimentale, având ca obiect evaluarea răspunsului structural al unor sisteme specifice interactive: clădiri înalte, metroul Bucureşti, castele de apă, rezervoare pentru lichide, fundaţii de maşini, clădiri cu pereţi structurali etc.

Studiile desfăşurate în domeniul ingineriei structurale pe parcursului întregii cariere l-au consacrat ca reputat cercetător, ce şi-a materializat activitatea prin publicarea a numeroase cărţi şi lucrări ştiinţifice.

Publicaţii:

Cărţi în edituri recunoscute (6 titluri): Încercarea materialelor (coautor, vol. II), Ed. Tehnică,1982; Aplicaţii ale ingineriei seismice (autor al secţiunii Rezervoare), Ed. Tehnică, 1990 (premiul Anghel Saligny al Academiei); Rezistenţa materialelor (N.Ungureanu, M.Vrabie), Ed. Gh. Asachi, 1999; Théorie de l’élasticité (N. Ungureanu, Mihaela Ibănescu), Ed. Fundaţiei Academice „Matei-Teiu Botez”, 2003; Strenght of materials – advanced topics ( Mihaela Ibănescu, N.Ungureanu ), Editura Media - Tech, Iasi, 2003; Rezistenţa materialelor – Probleme avansate (N. Ungureanu, M.Vrabie), Ed. Fundaţiei Academice „Matei-Teiu Botez”, 2004.

Publicaţii universitare (9 titluri): cursuri - „Rezistenţa materialelor şi Teoria elasticităţii” în două volume, lucrări de laborator în limbile română, franceză, engleză, ce figurează în bibliografiile unor lucrări şi tratate de bază apărute în edituri prestigioase din ţară (editura Tehnică, Editura Academiei, Editura Didactică şi pedagogică etc.)

Articole publicate (180) - în reviste din străinătate (30), în culegeri de articole ale unor congrese, conferinţe mondiale, europene, internaţionale (ISI, şi recenzate în baze de date internaţionale - 40), articole prezentate şi publicate în reviste din ţară recunoscute CNCSIS, la conferinţe naţionale şi internaţionale din România, simpozioane cu referenţi din ţară şi străinătate.

Toată această vastă activitate de cercetare ştiinţifică s-a finalizat prin elaborarea a trei invenţii ce au fost aplicate în practică, participarea la nenumărate contracte de cercetare ştiinţifică, dintre care 3 granturi obţinute prin concurs, în calitate de director, peste 100 de citări în tratate, lucrări ştiinţifice, monografii şi preluări de rezultate din cercetările originale şi nu în ultimul rând, îndrumarea cu competenţă, răbdare şi neasemuit tact pedagogic a 24 de teze de doctorat.

A fost membru în organizaţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale, căpătând de-a lungul anilor deplina recunoaştere pentru valoroasele contribuţii aduse la dezvoltarea calculului structural:

Premiul „Anghel Saligny” al Academiei Române (1990);
menţionat în „Dicţionarul specialiştilor în ştiinţă şi tehnică, vol. 2, pag. 299, Ed. Tehnică Bucureşti, 1991;
Who’s who în România, Ed. Pegasus Press, pag. 691, Bucureşti, 2000;
menţionat cu contribuţii originale în ”Istoria cunoştinţelor şi ştiinţelor tehnice pe pământul României”, autor acad. Remus Răduleţ, pag. 230-231, Ed. Academiei Române, 2000.

A fost un OM care, ştiu toţi cei care l-au cunoscut, a făcut excelenţă în profesia pe care a îmbrăţişat-o, dar nu s-a limitat niciodată strict la ea.

A avut o privire larg deschisă spre lume, care i-a dezvăluit orizonturi vaste. A făcut lecturi solide într-o multitudine de domenii, ce i-au conturat opinii şi soluţii asupra mersului vieţii şi societăţii. S-a distins întotdeauna, ca un rafinat intelectual, printr-un nepereche talent al scrisului. Ştia să mângâie cuvintele şi să le îmblânzească, până se aşezau în frază la locul lor, într-o construcţie perfectă.

Ştia ca nimeni altul să asculte şi să-şi aplece umărul pentru a oferi sprijin.

Era un amestec unic, ideal, de calităţi alese şi cumva contradictorii: rigoare, blândeţe, înţelepciune, toleranţă, exigenţă, bunătate…

Pentru toate aceste motive îl vom purta cu toţii mereu în suflet, cu dorinţa de a-i urma modelul, de a-i semăna şi poate de a deveni astfel mai buni.

Veşnică recunoştinţă DOMNULE PROFESOR!

Conf.dr.ing. Mihaela Ibănescu