Google

Facultatea de Construcții și Instalații din Iași

In memoriam

Mihail DIACONU

MIHAIL DIACONU

Profesorul doctor inginer Mihail Diaconu a fost şi va rămâne un ilustru simbol al vieţii academice din Facultatea de Construcţii şi Instalaţii din Iaşi. Personalitatea sa se defineşte prin calităţi intelectuale, morale şi umane însoţite de o conştiincioasă şi susţinută muncă care i-au adus o înaltă recunoaştere ştiinţifică şi didactică.

Profesorul Mihail Diaconu s-a născut la 14 noiembrie 1923 în ţinutul Neamţului lângă Humuleştii lui Creangă, mai precis în comuna Grumăzeşti într-o familie onestă de ţărani. După cursul primar şi cel secundar pedagogic a absolvit Facultatea de Construcţii din Iaşi în 1949 cu Diplomă de Onor, fiind şef de promoţie. În 1950 a fost încadrat în învăţământul universitar şi întreaga sa activitate profesională s-a desfăşurat la Facultatea de Construcţii din Iaşi, la disciplina de Rezistenţa Materialelor şi Teoria elasticităţii şi plasticităţii. În 1969 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul „ Studii teoretice şi experimentale privind stările de tensiune din grinzile pereţi rezemate pe medii deformabile” sub conducerea ştiinţifică, iniţial a profesorului Aurel Cernătescu, şi în cele din urmă a profesorului Anton Şesan.

Între 1951 şi 1972 a parcurs toate titlurile universitare fiind numit în 1972 profesor la disciplina amintită, iar din 1990 profesor consultant. În perioada 1974-1976 a fost profesor la Universitatea Mohamed V din Rabat, Maroc, unde împreună cu alţi profesori din ţări europene a contribuit la dezvoltarea şi consolidarea învăţământului academic din această ţară.

Activitatea profesorului este concretizată în numeroase cărţi universitare şi lucrări ştiinţifice de prestigiu publicate în ţară şi străinătate, dintre care menţionăm: Rezistenţa materialelor, 4 volume, Probleme de rezistenţa materialelor, 2 volume, I.P. Iaşi; Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii, I.P. Iaşi; Resistance des Materioux et Theorie de l’elasticite, Ed. Universităţii Mohamed V din Rabat, Lucrări de laborator la rezistenţa materialelor, ş.a., consumând peste 3000 de pagini.

A elaborat cu mare grijă şi competenţă monografia „60 de ani de învăţământ academic modern în ingineria civilă la Iaşi” care prezintă istoria dezvoltării Facultăţii de Construcţii din Iaşi.

În cele 110 lucrări ştiinţifice profesorul Mihail Diaconu studiază o tematică interesantă şi vastă referitoare la mecanică mediilor continue deformabile, ca exemplu: analiza stării de tensiune şi de deformaţie din terenurile de fundaţie ale structurilor de rezistenţă pentru construcţii, proiectarea raţională a structurilor plane şi spaţiale din ingineria civilă, analiza elementelor cu pereţi subţiri, interacţiunea dintre structura de rezistenţă şi terenul de fundaţie, analiza postelastică a elementelor structurale, metode bazate pe calculul automat si proiectarea elementelor de rezistenţă, cercetări experimentale pe modele folosind fotoelasticimetria şi metoda franjurilor Moire, ş.a.. Parte din aceste lucrări au fost prezentate la conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale (Iaşi, Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca, Belgrad, ş.a.).

Dar preocuparea sa deosebită a fost pregătirea studenţilor săi pentru a deveni ingineri de o înaltă ţinută profesională în proiectarea, realizarea şi cercetarea din domeniul construcţiilor. Cursurile sale bazate pe o pedagogie ridicată a predării erau caracterizate prin claritate şi o exigenţă ştiinţifică de nivel academic. Asculta cu atenţie studenţii având întotdeauna un răspuns bine justificat ştiinţific la problemele ce i se ridicau. Punea un mare accent pe înţelegerea oricărei probleme, ţinta sa finală fiind dezvoltarea la studenţi a raţionamentului ştiinţific în rezolvarea problemelor inginereşti. Examina studenţii cu atenţie şi perseverenţă fiind corect în evaluările sale ceea ce i-a atras un grad de simpatie şi apreciere din partea acestora. Printre mulţi dintre studenţii săi era un favorit, aşteptat la cursurile festive de sfârşit de studii sau la cele cu caracter aniversar ale promoţiilor care sărbătoreau 10, 15, 20, 25, 30 sau 40 de ani de la absolvirea şcolii. Cuvântul sau la aceste momente festive era aşteptat cu interes, urmărit cu atenţie şi în final aplaudat pentru adevărul cuvintelor sale şi de cele mai multe ori şi pentru unele digresiuni sarcastice la care ţinea într-un fel aparte.

Prin întreaga sa activitate profesională, de educator, de cercetător şi modelator de caractere profesorul Mihail Diaconu a oferit un remarcabil exemplu de abnegaţie şi competenţă profesională, devotat şcolii şi studenţilor cărora le-a consacrat întreaga sa preocupare şi energie.

În dimineaţa zilei de 27 februarie 2006, când cerul îşi cernea liniştit fulgii de nea, profesorul nostru ne părăsea plecând într-o altă lume.

Acum la 5 ani de la acest trist moment, profesorul rămâne un exemplu strălucitor pentru toţi cei ce l-au cunoscut – colegi şi studenţi – o personalitate de înaltă ţinută morală şi ştiinţifică, o flacără mereu aprinsă a şcolii româneşti de construcţii, a ştiinţei de Rezistenţa Materialelor şi Teoria Elasticităţii şi Plasticităţii.

Prof.univ.dr.ing. Dan Precupanu