Lucian STRAT

Profesorul universitar doctor inginer Lucian Strat face parte din pleiada de elită a reprezentanţilor şcolii româneşti de construcţii. Dascăl de înaltă ţinută academică şi mentor prestigios pentru numeroase generaţii de ingineri şi arhitecţi şi deopotrivă cercetător pasionat, dotat nativ cu spirit inventiv deosebit, profesorul Lucian Strat a fost şi va rămâne o personalitate remarcabilă a învăţământului superior de construcţii din Iaşi.

Pregătirea profesională de mare profunzime, ca şi cultura sa tehnică şi umanistă ieşite din comun, au făcut ca profesorul Lucian Strat să fie respectat şi admirat de toţi cei care l-au cunoscut sau cu care a colaborat în deceniile de activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică pe care le-a desfăşurat cu o rară dăruire.

El a fost, în plus, o persoană jovială şi spirituală, care a iubit enorm viaţa şi oamenii.

Profesorul Lucian Strat s-a născut pe data de 2 septembrie 1933, în Municipiul Iaşi, într-o familie de intelectuali marcanţi: mama, Violeta Strat-Pătrăşcanu medic primar şi doctor în ştiinţe medicale şi tatăl, Ioan Strat colonel, absolvent al Academiei Militare şi al Facultăţii de Drept.

A urmat şcoala primară “Spiru Haret” şi liceul “Costache Negruzzi” din Iaşi, fiind şef de promoţie. Din anul 1952 a urmat cursurile Facultăţii de Construcţii din Iaşi, secţia “Construcţii Civile şi Industriale” pe care a absolvit-o în anul 1957 obţinând diploma de inginer cu calificativul “f. bine”, fiind şef de promoţie.

Între 1957–1960 a fost încadrat ca proiectant la Direcţia de Sistematizare, Arhitectură şi Proiectări în Construcţii (DSAPC) Iaşi efectuând studii geo şi hidro şi apoi proiectare de rezistenţă. A contribuit la elaborarea a peste 120 studii geotehnice şi hidrogeologice pentru obiective din fosta regiune Iaşi, iar în cadrul atelierului de rezistenţă a proiectat numeroase structuri de rezistenţă pentru clădiri de locuit, hale industriale etc.

Între 1960-1962 a lucrat la Serviciul de Investiţii din cadrul Întreprinderii de Gospodărie Locală Iaşi, ca diriginte de lucrări civile şi industriale şi apoi ca diriginte coordonator la obiectivele din cartierul “Dimitrie Cantemir”.

Între 1962–1969 a funcţionat ca asistent cu normă de cercetare şi apoi inginer principal pentru cercetare la Facultatea de Construcţii din Iaşi, la Catedra de Statică şi Rezistenţă. În această calitate a desfăşurat preponderent muncă de cercetare în cadrul catedrei şi la Staţia de Încercări seismice, la a cărei proiectare, realizare şi exploatare a contribuit în mod substanţial. A fost co-autor al invenţiei care a stat la baza construirii unui set de platforme seismice de diverse capacităţi cu ajutorul cărora s-au efectuat numeroase experimentări pe modele de structuri supuse acţiunilor dinamice şi de tip seismic în cadrul Staţiei de Cercetări seismice.

Între anii 1969–1977 a fost încadrat ca şef de lucrări la Catedra de Mecanica construcţiilor. A predat Statică, Dinamică, Rezistenţa materialelor, Inginerie seismică la secţiile de ingineri. La secţia de Arhitectură a predat un curs de 4 semestre de Mecanica structurilor. Între 1977–1990 a funcţionat în calitate de conferenţiar în cadrul Secţiei de Arhitectură şi apoi la Catedra de Mecanica construcţiilor.

Printre realizările ştiinţifice mai importante se pot enumera: contribuţiile la cercetările privind asigurarea protecţiei construcţiilor la acţiuni dinamice şi seismice în domeniul liniar şi neliniar de comportare, într-o abordare complexă pe plan teoretic şi experimental, ca şi la organizarea unor manifestări ştiinţifice internaţionale de prestigiu la Iaşi printre care „Conferinţa de analiză seismică a structurilor” (1–4 sept. 1970) şi „Simpozionul privind calculul în domeniul plastic al structurilor” (6–8 sept. 1972). A activat în comisiile de expertizare şi consolidare a construcţiilor afectate de seismul major de la 4 martie 1977 la Bucureşti şi Iaşi în perioada martie – octombrie 1977 şi ulterior acestei perioade.

Din 1990 a fost profesor universitar predând discipline de profil la Facultatea de Construcţii şi Arhitectură şi la Facultatea de Construcţii Hidrotehnice, la departamentul de Inginerie civilă cu predare în limba engleză şi la secţia de Arhitectură reînfiinţată după decembrie 1989.

În mai 1972 a susţinut teza de doctorat cu titlul „Contribuţii privind caracteristicile dinamice ale unor structuri în domeniul liniar şi neliniar” – conducători ştiinţifici regretaţii profesori ing. Anton Şesan şi ing. doctor docent Alexandru Negoiţă.

A efectuat specializări în cadrul unor institute de proiectare şi cercetare (ICPROM Iaşi, Institutul de Proiectări pentru Industria Uşoară IPIU Bucureşti) şi cursuri de calificare UNESCO în domeniile Inginerie seismică şi Fundarea pe amplasamente grele (1974) în calitate atât de cursant, cât şi de lector.

În perioada 27 oct. – 21 dec. 1973 a efectuat un stagiu de specializare şi documentare în Anglia, sub auspiciile Consiliului Britanic, în cadrul căruia a făcut schimb de informaţii cu specialişti şi cadre didactice de la Londra, Sheffield, Nottingham, Cambridge, Edinburgh şi Garston (la Institutul Britanic de Cercetări în Construcţii) şi a prezentat conferinţe privind activitatea de cercetare din România în domeniul Mecanicii construcţiilor şi prelegeri pentru studenţii post-graduate de la Universitatea din Sheffield.

A publicat numeroase cursuri, manuale, tratate, îndrumătoare printre care Mecanica şi proiectarea structurilor, în 3 volume, Statica Construcţiilor – teorie şi aplicaţii, în calitate de co-autor, Structural Mechanics şi Structural Statics, ambele redactate în limba engleză.

În cadrul programului TEMPUS s-a preocupat de problema armonizării normelor româneşti cu cele europene, în vederea implementării acestora în standardele şi prescripţiile de proiectare actuale. A participat la simpozioanele şi întâlnirile de lucru care au avut loc la Bucureşti, Iaşi, Timişoara. Cu ocazia vizitei efectuate în Grecia în perioada mai-iunie 1964 a îndrumat practica de diplomă a unor studenţi români la Atena.

A participat la Conferinţa pentru Clădiri Înalte (Tall Buildings) de la Praga care a avut loc în 1973, la Simpozionul internaţional „Stabilitatea structurilor din oţel” din 21 – 23 oct. 1995 de la Budapesta, la Conferinţa „Design and assessement of building Structures” de la Praga din 12 – 13 sept. 1996.

A publicat un număr de peste 200 lucrări ştiinţifice şi a comunicat circa 40, din care 80 lucrări în ţară şi 120 în străinătate în reviste şi la congrese internaţionale.

A realizat şi a colaborat la peste 160 de contracte de cercetare din domeniul analizei construcţiilor la acţiuni statice, dinamice şi seismice, al comportării în domeniul elastic şi postelastic, al modelării şi similitudinii, al comportării histeretice a elementelor şi structurilor etc. În cadrul acestor contracte s-au efectuat colaborări internaţionale cu instituţii de specialitate din Germania, Venezuela, Grecia etc.

A fost co-autor al unui număr de 12 invenţii şi inovaţii, printre care invenţia bazată pe principiul lagărelor fluide cu presiune hidrodinamică auto-stabilizată, care a stat la baza funcţionării platformelor vibrante care s-au construit şi utilizat în cadrul Staţiei de Cercetări seismice pentru testarea la acţiuni dinamice şi de tip seismic a unei game foarte mari de modele de construcţii realizate la diferite scări şi la scară naturală.

Timp de 12 ani a fost membru al comisiei de invenţii şi inovaţii pe universitate.

A fost membru al unor asociaţii şi comisii interne şi internaţionale: Asociaţia Inginerilor din România AGIR, Asociaţia Română de Inginerie Seismică ARIS, Asociaţia Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri AICPS. Din anul 1991 a fost membru în Consiliul Internaţional al Construcţiilor CIB-CEB comisia W57 Informare şi Documentare în Construcţii şi din 1995 membru în comisia CIB Task Group 11 – Replacement – Performance Based Building Regulation Committee TG 11, actualmente sub auspiciile National Research Council din Ottawa, Canada. A fost expert pe lângă Uniunea Europeană pentru programe TEMPUS – Comisia de audit pentru verificarea derulării unor programe TEMPUS de la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti şi de la Universitatea Bucureşti. A participat la desfăşurarea programului JEP 4502 timp de 2 luni în 1994 la Atena şi a fost vicepreşedinte la întâlnirea de lucru de la Iaşi din 1998.

Din anul 1991 a fost conducător de doctorat la specializarea Inginerie Civilă.

Profesorul Lucian Strat s-a stins din viaţă la vârsta de 73 de ani, în ziua de 6 aprilie 2007. Prin tot ceea ce a gândit, a creat şi a lăsat în urma sa, el va rămâne un model pentru tinerii care şi-au ales profesiunea de cadru didactic sau de căutător în tainele ştiinţei şi, de asemenea, o amintire frumoasă pentru toţi cei care l-au cunoscut.

Prof.univ.dr.ing. Constantin Amariei
Şef lucr.dr.ing. Violeta Chiţan