Dimitrie ATANASIU

S-a născut la 16 septembrie 1906, în oraşul Huşi, judeţul Vaslui. După terminarea studiilor liceale, pe care le-a absolvit ca şef de promoţie, urmează între anii 1924 şi 1929, cursurile Şcolii Politehnice din Bucureşti, pe care le încheie, de asemenea, ca şef de promoţie.

După absolvire este numit inginer proiectant la Direcţia de Studii şi Construcţii din Ministerul Lucrărilor Publice. În anul 1932 urmează cursul de specializare la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Paris condus de profesorul Le Gavrian, unul dintre promotorii tehnicii rutiere moderne.

La revenirea în ţară este numit inginer şef al diviziei de studii şi construcţii, din Direcţia Generală a Drumurilor, calitate în care a fost unul dintre pionierii acţiunii de modernizare a reţelei rutiere din ţara noastră, contribuind esenţial la asigurarea unui suport ştiinţific prin proiectarea şi conducerea lucrărilor primei şosele laborator din ţara noastră, realizată în anul 1935, pe DN 1 Bucureşti-Ploieşti.

În perioada 1929-1943 a desfăşurat o activitate de proiectare şi de execuţie de mare complexitate. Dintre proiectele şi studiile tehnice mai importante se pot menţiona proiectele tip pentru poduri de beton armat de 21, 26 şi 30 m aplicate la traversarea râurilor Someş (Gilău), Gura Văii (Mehedinţi), Miercurea (Sibiu), Bucovei (Prahova), Luncavăţ (Râmnicu Vâlcea), în anii 1932-1934, proiectele podurilor din beton armat peste Valea Podei (Sighişoara), Valea Sara (Huşi), Valea Teliu, precum şi studiul şi sistematizarea materialului documentar în vederea elaborării normelor tehnice pentru proiectarea, construcţia şi întreţinerea drumurilor (1941).

Întocmirea proiectelor lucrărilor de artă şi de modernizare a drumurilor naţionale a fost continuată cu conducerea execuţiei pentru tronsoanele Ploieşti-Valea Călugărească, Ploieşti-Câmpina (1932), Turnu Severin-Orşova-Băile Herculane (1936-1939), Bucureşti-Urziceni-Buzău (1941-1943).

Între anii 1944 şi 1945 a fost director general tehnic la Societatea de Construcţii "Unirea" şi consilier tehnic la Societatea "Via", unde, în perioada 1947-1948 a fost inspector şef al Inspectoratului de Drumuri Iaşi.

În Moldova, a condus lucrările de refaceri de poduri de şosea distruse în timpul războiului, ca de exemplu, podurile peste Siret la Paşcani, Lespezi şi Dolhasca, peste Bistriţa la Bacău, Viişoara şi Pângăraţi, peste Moldova, la Roman, peste Trotuş la Adjud etc. A condus, de asemenea, lucrările de modernizare a drumurilor naţionale Adjud-Roman, Piatra Neamţ-Bicaz şi Iaşi-Târgu Frumos.

Între anii 1933 şi 1953 a funcţionat şi în învăţământul superior. În perioada 1933-1936 a fost asistent la Catedra de poduri a Institutului Politehnic Bucureşti, condusă de o altă personalitate a ştiinţelor tehnice româneşti, prof. Ion Ionescu. În anul 1942 a fost încadrat la Institutul Politehnic "Gh. Asachi" din Iaşi, unde, din 1943 a funcţionat ca profesor titular. Profesor prin vocaţie, şi-a onorat timp de trei decenii disciplinele predate, promovându-le la un înalt nivel ştiinţific, prin îmbinarea unei vaste documentări cu realizările proprii în specialitate, şi dotându-le cu manuale, care au fost în egală măsură apreciate şi folosite în învăţământul superior tehnic şi de zecile de generaţii de absolvenţi.

Pentru crearea bazei materiale a cercetării ştiinţifice în domeniul rutier, a proiectat şi realizat prima staţie pilot din ţara noastră (1958), cu parametri unici pe plan mondial la data intrării în funcţiune.

Publicând peste 60 de lucrări ştiinţifice, Dimitrie Atanasiu se rânduieşte alături de cercetătorii prestigioşi ai domeniului tehnic românesc, lucru ilustrat, între altele, şi de cele două premii ale Ministerului Educaţiei şi Învăţământului.

Preocuparea constantă pentru introducerea şi generalizarea în tehnica rutieră din ţara noastră a unor soluţii noi, de mare eficienţă, s-a manifestat şi în activitatea de conducere a numeroase teze de doctorat în domenii prioritare ale cercetării ştiinţifice rutiere ca de exemplu, dimensionarea sistemelor rutiere, stabilizarea chimică, folosirea de înlocuitori de materiale rutiere clasice, cercetări în domeniul traficului rutier. A participat ca delegat oficial al ţării noastre, la numeroase congrese şi conferinţe internaţionale rutiere, ca de exemplu: München (1934), Budapesta (1935), Varşovia (1967), Harkov (1967, Praga (1971).

A organizat prima sesiune ştiinţifică în domeniul rutier (1961-Iaşi) şi a prezidat cea de a treia Conferinţă de Drumuri (1974-Iaşi).

Ca recunoaştere a meritelor sale remarcabile în dezvoltarea învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice româneşti, i s-a acordat, în anul 1969, titlul de profesor universitar emerit, a fost ales membru al Consiliului învăţământului superior, al Comisei superioare de diplome şi a fost distins cu ordine şi medalii ale României.

Profesorul Dimitrie Atanasiu a desfăşurat o vastă activitate obştească.

Între anii 1956 şi 1962 a fost prodecan al Facultăţii de Construcţii Iaşi, iar între anii 1962 şi 1972 decan al acestei facultăţi, funcţie în care a contribuit cu pasiune şi totală dăruire la dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a învăţământului, la îmbinarea învăţământului cu cercetarea şi producţia.

Ca o recunoaştere a contribuţiei sale excepţionale în cercetarea ştiinţifică rutieră noua staţie de cercetări rutiere a Facultăţii de Construcţii şi Arhitectură Iaşi, îi poartă numele.

Profesorul Dimitrie Atanasiu a încetat din viaţă la 11 august 1977. Generaţiile de absolvenţi ai Facultăţii de Construcţii Iaşi păstrează vie imaginea omului de ştiinţă şi a dascălului desăvârşit în ştiinţe tehnice româneşti şi îi recunosc contribuţia sa excepţională la promovarea tehnicii rutiere în ţara noastră.

Prof.univ.dr.ing. Horia Gh. Zarojanu