Constantin AMARIEI

Profesorul universitar dr. ing. Constantin Amariei s-a născut în ținutul Fălticenilor, loc binecuvântat de Dumnezeu, unde a văzut lumina zilei și de unde s-au ridicat mulți oameni de seamă ai neamului nostru, care au împodobit apoi, prin realizările lor, cultura, știința și arta României. Printre aceștia, permiteți-mi să adaug, prietenul și colegul meu, profesorul Constantin Amariei ocupă, fără îndoială, un loc de seamă în aceasta, nu pentru că are un nume care începe cu A, ci pentru că el a fost, prin structura sa sufletească, prin comportarea pe care a avut-o față de toată lumea, dar și prin tot ceea ce a făcut, prin modul în care s-a dedicat, cu totală dăruire, nobilei profesii de constructor, înainte de toate un Om cu O mare, cum putem spune și scrie, fără nici o ezitare. Iar dacă aceste rânduri pe care i le dedic astăzi, în afară de căldura sufletească pe care o cuprind, ar trebui să poarte și un titlu, acesta ar putea fi simplu „MAJUSCULE”, deoarece, cele câteva trăsături pe care încerc să le subliniez pot fi și chiar ar trebui să fie scrise cu majuscule!

Profesorul Constantin Amariei s-a născut la 15 februarie 1935, iar ziua sa de naștere din anul 1960 a fost marcată și de o eclipsă solară, motiv obișnuit apoi, pentru noi colegii de a glumi, de a-l tachina cu ... vine eclipsa ... etc.

După absolvirea Liceului „Nicolae Gane” din orașul natal, ajunge student al Facultății de Construcții din Institutul Politehnic din Iași, actuala Universitate Tehnică „Gheorghe Asachi”, pe care o absolvă, ca student eminent, cu diplomă de merit, în anul 1958. Cred că încă din acei ani a devenit evidentă o anumită apropiere a sa de disciplinele de calcul. Când eram în anul IV, câțiva colegi au făcut parte din colectivul unui cerc științific studențesc de statica construcțiilor îndrumat de marele nostru profesor Anton Șesan, împreună cu viitorii profesori Nicolae Orlovschi și Constantin Leonte. Lucrarea prezentată, referitoare la calculul grinzilor Vierendeel, a fost apoi prezentată și premiată și la București, iar pentru noi, Statica s-a scris de atunci totdeauna cu majusculă!

După absolvirea facultății și după o scurtă perioadă în care lucrează ca proiectant la Direcția Regională de Economie Forestieră din Suceava, intră, în anul 1960, la Facultatea de Construcții din Iași, moment din care începe o remarcabilă carieră didactică prin care își valorifică pe deplin calitățile sale înnăscute de dascăl și de îndrumător, fiind întâi preparator și urcând apoi, printr-o muncă asiduă, desfășurată cu o admirabilă pasiune și cu o deplină dăruire, toate treptele ierarhiei universitare, până la profesor în anul 1990, iar apoi, din anul 2005, după pensionare, ca profesor consultant.

În toată această perioadă, a desfășurat o activitate prodigioasă, atât pe plan didactic, cât și în domeniul cercetării științifice obținând, în anul 1972, titlul de doctor - inginer cu remarcabila teză de doctorat intitulată „Contribuții privind calculul în domeniul plastic al structurilor metalice plane alcătuite din bare”. Dimensiunile acestei activități, cât și profunzimea acesteia pot fi intuite cu ușurință chiar numai din simpla enumerare a cursurilor și aplicațiilor pe care le-a susținut la disciplinele: Statica construcțiilor, Rezistența materialelor, Mecanica construcțiilor, Calculul în domeniul postelastic al structurilor, precum și cursuri în cadrul pregătirii postuniversitare și al pregătirii prin masterat.

Domeniile de cercetare abordate au cuprins Analiza elastică și postelastică a structurilor, Optimizarea proiectării structurilor, Studiul experimental pe modele al structurilor etc.

De asemenea, a publicat, singur sau în colaborare 9 cărți în edituri consacrate, 15 manuale (cursuri, culegeri, îndrumătoare), precum și numeroase articole de specialitate în reviste din țară și din străinătate. La acestea se adaugă colaborări internaționale (cum a fost, de exemplu, asistența tehnică din Algeria 1983 și 1984, în domeniul ingineriei seismice și altele). Trebuie să se remarce în mod special și tezele de doctorat elaborate sub îndrumarea sa, care s-au distins prin actualitatea și oportunitatea temelor abordate, precum și prin manera modernă de formulare și tratare a problemelor.

Colaborator, la începutul activității, al profesorului Anton Șesan, perioadă legată de ample cercetări și experimentări în domeniul calculului și comportării postelastice al structurilor și apoi al comportării structurilor la acțiuni seismice, profesorul Constantin Amariei a avut o contribuție deosebită, unanim apreciată, într-o perioadă în care colectivul de la Iași s-a remarcat prin realizări cunoscute și recunoscute pe plan național și internațional. Desfășurate în condiții mai dificile, când dotarea tehnică era deseori modestă, iar uneori chiar precară, lucrările de cercetare necesitau totdeauna și multă perseverență, multă muncă și chiar mult curaj, condițiile de realizare de atunci putând constitui un exemplu chiar și pentru prezent, mai ales pentru cercetătorii tineri. Fac această mențiune, nu dintr-o lipsă de modestie, ci numai din dorința de a sublinia importanța pe care o au totdeauna strădania, dorința de reușită. Când profesorul Anton Șesan îi prezenta odată colaboratorului și prietenului său, profesorul Gérard d'Albon (inepuizabilă sursă de idei și soluții tehnice!) o nouă propunere de îmbunătățire a unei instalații experimentale, acesta a replicat:
  - Ce-ți mai trebuie asta Anton, n-ai făcut destule până acum?
  - Gérard, nici în glumă n-ai voie s-o spui, totdeauna trebuie să mergi mai departe! Acesta era spiritul în care se lucra și în care erau „prinși” colaboratorii de la facultate și de la INCERC - Filiala Iași. De altfel, integrare între învățământ și cercetare cum era în acei ani în colectivul nostru nu s-a prea întâlnit în alte condiții ...

Sau când cineva a venit, chiar în preziua unei sesiuni științifice, cu o modificare la o lucrare, profesorul Șesan a aprobat-o cu cuvintele:
  - Niciodată nu-i prea târziu ca să îmbunătățești ceva!

La fel, profesorul Amariei a fost întotdeauna un iubitor al perfecțiunii. Toate frazele trebuiau să fie perfecte, să redea cu exactitate ideile, dar și să respecte cu rigurozitate cerințele limbii, ale limbii noastre „... ca un fagure de miere ...”, el dovedindu-se și prin aceasta un foarte, foarte bun român! Un român care „s-a născut poet”, un român - poet care și-a respectat această condiție, publicând chiar epigrame pline de savoare, purtătoare ale unui umor fin, elegant, care își depășește cu mult menirea de a descreți frunțile, reușind, cu adevărat, să înalțe sufletele, dovedind astfel, în modul cel mai convingător, calitățile cu totul remarcabile ale autorului, care spune, în introducere, cu modestie:
    Catrenele aicea adunate,
    Amestec de-adevăr și ironie,
    Sunt gânduri prietenilor dedicate
    Și, poate, câțiva stropi de poezie ...
          (Constantin Amariei, 2003)

Dăruit pe deplin muncii sale, preocupat mereu de a transmite studenților săi și doctoranzilor, toate cunoștințele și toate îndrumările de care aceștia aveau nevoie, profesorul Amariei și-a cucerit dragostea și prețuirea tuturor colaboratorilor, toate eforturile sale bucurându-se și de numeroase recunoașteri pe plan național și internațional. Membru al unor societăți științifice și profesionale de prestigiu, din țară și din străinătate, este distins de asemenea, cu premiul „Anghel Saligny” al Academiei Române în anul 1994, pentru lucrarea „Aplicații ale Ingineriei Seismice”, publicată de un colectiv la Editura Tehnică, în anul 1990.

Un adevărat purtător de făclie în mijlocul colectivului în care a lucrat, profesorul Constantin Amariei a trecut neașteptat și mult prea repede în lumea veșniciei, dar va rămâne pentru totdeauna în inimile și în amintirea tuturor celor cu care și-a împățit cu generozitate sufletul său mare.

 

Prof. univ. dr. ing. Mircea MANOLOVICI