Alexandru EFTIMIE

Inginerul doctor Alexandru Eftimie a fost cadru didactic al Facultăţii de Construcţii din Iaşi contribuind, cu deosebită competenţă, la pregătirea în domeniul Rezistenţei materialelor şi Teoriei elasticităţii a mai multor promoţii de absolvenţi de la secţia de Căi Ferate Drumuri şi Poduri din Iaşi (CFDP).

S-a născut în 1923, în Tg. Trotuş, jud. Bacău, într-o familie cu foarte modeste posibilităţi materiale. Este remarcat de către fostul director, din acel timp al Liceului Internat, prof. Benone Constantinescu care l-a sprijinit să urmeze cursurile liceale. El, a fost singurul dintre cei 4 copii ai picherului Eftimie care a avut şansa de a termina cursurile secundare şi pe cele universitare.

Este absolvent al Facultăţii de Construcţii din Iaşi în anul 1948, pe care o frecventează, îndeplinind în acelaşi timp şi funcţia de pedagog la Liceul Internat.

Intră în producţie şi concomitent caută să-şi perfecţioneze pregătirea profesională, absolvind în 1951, şi Facultatea de Matematică - Fizică a Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, cu menţiunea “foarte bine”.

Din luna nov. 1951 şi până în sept. 1959 a fost încadrat ca şef de lucrări la Institutul de Îmbunătăţiri funciare şi Măsurători terestre din Galaţi, iar în continuare, până în 1961, a îndeplinit aceeaşi funcţie la aceeaşi facultate, care a fost mutată la Institutul Agronomic din Iaşi.

Din oct. 1961, odată cu includerea Facultăţii de Îmbunătăţiri funciare în cadrul Institutului Politehnic Iaşi, şeful de lucrări Alexandru Eftimie ajunge membru al catedrei de Mecanica construcţiilor de la Facultatea de Construcţii, unde i se încredinţează predarea cursului, efectuarea seminariilor şi a lucrărilor practice de Rezistenţa materialelor şi Teoria elasticităţii la studenţii din anii II şi III ai secţiei CFDP.

În cadrul noului colectiv, colegul Alexandru Eftimie a fost, în continuare, preocupat să-şi desăvârşească pregătirea sa profesională, iar în anul 1971 obţine titlul ştiinţific de doctor inginer în ştiinţe tehnice, pe baza tezei în care a abordat şi rezolvat o problemă deosebit de importantă din domeniul mecanicii pământurilor.

În cei peste 32 de ani de activitate depusă în învăţământul superior, distinsul nostru coleg a obţinut remarcabile realizări în activitatea didactică şi cea de cercetare ştiinţifică.

A fost un dascăl cu o pregătire profesională deosebită care-i permitea să abordeze, cu multă eleganţă şi rigoare ştiinţifică, diferite probleme de specialitate din cadrul disciplinelor pe care le-a onorat până în ultima clipă a vieţii.

Zeci de promoţii de ingineri constructori, absolvenţi ai secţiei de CFDP răspândiţi în toate colţurile ţării, poartă cu ei şi ceva din sufletul generos, din cunoştinţele care le-au fost împărtăşite, cu multă dragoste, de către dascălul lor.

Cursurile pe care le-a editat, cuprinzând aproximativ 1000 pag., au fost mult apreciate de studenţi şi colegii de specialitate. Ele vor continua să vorbească şi altor generaţii că la secţia de Drumuri a Facultăţii de Construcţii din Iaşi a muncit cu multă dăruire şi competenţă, preocupându-se de pregătirea discipolilor săi, acelaşi stimat şi apreciat slujitor al şcolii. Lucrările ştiinţifice în număr de peste 40, publicate s-au prezentate la diverse reuniuni ştiinţifice sunt mărturii ale trudei sale în domeniul cercetării.

Şi totuşi, colegul nostru Alexandru Eftimie a fost răpit mult prea devreme din mijlocul familiei, al colaboratorilor, al tuturor celor care-l cunoşteau şi-l apreciau pentru calităţile sale didactice şi umane deosebite, cu mult înainte de a fi realizat tot ce-şi propusese pe linia împlinirilor familiale şi profesionale.

Deşi a avut continuu de rezolvat şi grele probleme familiale, chiar materiale (soţia şi fiul său fiind bolnavi, stingându-se din viaţă la scurt timp după dispariţia sa), profesorul Alexandru Eftimie s-a dedicat, totuşi, până în ultimele clipe ale vieţii, problemelor şcolii, neglijându-şi chiar şi propria sănătate.

S-a stins ca un soldat credincios la datorie, în cabinetul său de lucru de la facultate, după ce şi-a ţinut orele de seminar, în timp ce dădea ultima consultaţie de specialitate unuia dintre studenţii săi.

Îi va rămâne neştearsă amintirea.

Prof.univ.dr.ing. Mihail Diaconu